Este dificil să vorbești despre tine însăți, mai cu seamă dacă prin această descriere îți poți lăsa la vedere personalitatea și îți poți dezvălui slăbiciunile. Totuși, este nevoie uneori să te deschizi și să lași oamenii să te cunoască pentru a te putea apropia de ei și a schimba valori și credințe.
Am avut întotdeauna, de când eram copil, frustrarea de a nu putea face tot ceea ce doream. Mi se spunea adesea “Nu poți să faci tot”. Tot timpul trebuia să aleg, iar asta mi-a rămas în minte și ca adult :m i-am spus intotdeauna ca trebuie sa incerc sa nu renunt la nimic din ceea ce mi-am propus sa fac. Sa nu abandonez nimic.
De aici si convingerea ca nu pot renunta de a reda viata celor doua domenii create de cei doi stra-strabunici ai mei. Si am decis sa ma ocup si de domeniul de la Florești și de cel din Ghergani, pentru a demonstra că se poate să faci și, și. Adevărul este că pur și simplu nu am putut alege. Ambele sunt monumente ridicate de inaintasii mei : Ion Ghica la Ghergani, Gheorghe Grigore Cantacuzino la Floresti. Amândoi au marcat istoria țării și de aceea sunt la fel de importanți pentru România, dar și pentru mine, ca descendenta a acesor doua familii.
O altă problemă pe care mi-o amintesc din copilărie, este că adesea mi se spunea “Nu înțelegi când ți se spune nu!”. Eu consider și astăzi că nu există o astfel de împăcare cu soarta. De ce, “nu” ?! M-am bazat chiar și în educarea copiilor mei pe expresia “Never take no for an answer!”, fiind convinsă că nu trebuie să te oprești niciodată doar pentru că ți se spune nu.
Nici adolescența mea nu a fost mai “cuminte”. Acei ani au fost marcați de sentimente de rebeliune, cu note la purtare scăzute din pricina opiniilor diferite pe care mi le exprimam. Mai cu seamă trăind într-o societate comunistă, care nu accepta astfel de comportamente. Din fericire, am plecat din România când încă eram la liceu, căci această natură rebelă care mă marca, m-ar fi adus probabil și până în închisoare.
Totuși, consider că personalitatea mea încăpățânată nu este una dusă la extrem. Cred cu tărie că este necesar să învățăm din greșeli, dar să nu ne împăcăm cu soarta. De aceea am decis să revin în țară pentru că aș vrea să particip la o schimbare a mentalităților. Aceasta e prima mea dorință - să putem trezi indignarea, căci nu există democrație fără indignare, fara revoltă, chiar !. Nepasarea ne ucide de aproape 80 de ani. Asta au si vrut comunistii si cei care i-au urmat : sa ne lasam lehamite, sa ne vedem, in mod egoist, de supravietuirea noastra ca indivizi - nu ca natiune !
Trebuie sa punem capat acestei stari de letargie si sa urmam indemnul imnului national !
