Universul Gherganiului de altădată
Nu l-am cunoscut până în anii ‘95, când am venit cu o prietenă. Cred că eram acaparată de un soi de frică. Ceea ce știam despre Ghergani era din poveștile și fotografiile familiei mele, ce mi-au creat o imagine de Paradis terestru. Era leaganul familiei de generatii. Copil, tatal meu mergea acolo în fiecare an de Paști și avea, impreuna cu sora lui, acel domeniu imens, ca univers infinit. Se jucau în parcul ce măsura pe atunci 36 de ha și erau ocrotiți de o familie și o comunitate - satenii din Ghergani care-i cunosteau de când se nascusera. Avem o poză cu tot satul de Paști la Ghergani, venind pentru slujbă.
Cunoșteam poveștile tatei despre vizitiul Iancu (ingropat langa capela) care îi lua de la tren, sau despre grădina de zarzavat unde se făcea sparanghel, un aliment neîntâlnit pe vremea aceea în aceste locuri. Am fotografii cu mătușa mea împingând o trăsurică de păpuși, cu tata pe un măgăruș. Ca orice copii, li se parea ca nimic nu poate fi comparat cu arborii din parc, in care se suiau, cu pietricelele de pe jos pe care le adunau, sau cu tufisurile in care se ascundeau.
Realitatea crudă
Toate aceste amintiri și imagini pe care le aveam cu locul acesta paradisiac s-au năruit atunci când am ajuns pentru prima oară pe domeniu. A fost îngrozitor. O văgăună ruginită și abandonată, cu uși lipsă și sticle sparte statea in locul maretului conac ridicat de Ion Ghica acum 150 de ani (in 1869) pe bazele conacului boieresc din sec. XVII...
Cum am recuperat Domeniul de la Ghergani?
În anii 1995 nu se știa dacă l-am putea recupera, iar tata fusese atât de traumatizat de epoca comunistă încât mi-a spus să nu mă implic, să îl las Academiei. Nu am vrut să mă conformez și în momentul în care am aflat că se poate recupera am făcut o cerere pentru ca mai apoi să aștept 15 ani până să intru în posesia domeniului.
Reușite brăzdate de lacrimi
Trăiesc cu regretul și astăzi, că tata nu a putut să celebreze bicentenarul lui Ion Ghica, in 2016, căci s-a stins din viață la mai puțin de un an înainte de acest eveniment. I-ar fi adus emoție și bucurie.
Totuși, aducerea la lumină a Domeniului de la Ghergani rămâne unul dintre țelurile mele, alături de cel de la Florești, pentru că reprezintă o parte din istoria mea personală și un fragment important din cea a țării, ce nu merită trecute cu vederea și lăsate uitării.